Mândrie Italiană

Atunci când Cairo Ambrossi a înțeles că viața nu este decât o iluzorie mascaradă, a ales să poarte cea mai rafinată dintre măști – una neagră, asemenea tăciunilor care încă îi mistuie pieptul, dar și cu irizații aurii, ca scânteile ce mai trosnesc, uneori, în adâncul său. Focul ce-l mistuie este întreținut de dorința neostoită de răzbunare, iar mândria sa neînduplecată nu îi permite să-și dezvăluie adevărata față. Se simte împlinit în credința că și-a găsit adevărata menire – aceea de a fi un nebun într-o lume ale cărei reguli le sfidează cu aroganță. Totuși, niciun bal nu este complet fără parteneri, iar un bărbat ce se hrănește cu iluzii și le transformă în artă nu poate dansa niciodată singur. Alături de el, o femeie mascată poartă o fațadă venețiană – cu detalii de catifea în nuanțe de roșu intens, asemenea sângelui care i s-a scurs din inimă de fiecare dată când cei ce ar fi trebuit să o protejeze au trădat-o.